Mi-e dor de iubirea noastră
De odinioară,
De gondola veche,
Cu care traversam
Apele tulburi în prag de seară,
Cu tine Casanova,
Frumosule cu inima de ceară!
M-ai tras pe sfoară de la început,
Ca pe-o păpușă jucăușă,
Te-ai agățat de mine ca un scai,
Tâlharule cu păr bălai,
Ai vrut să mă ai la mâna ta,
Să faci ce vrei cu viața mea.
Te caut din luna mai
Pe-un colț îndepărtat de Rai,
Căci doar tu îmi bucurai sufletul
Când tunetul puternic
Anunța furtuna
Și ploaia rece se apropia...
Când toamna tristă venea,
O lacrimă cădea din inima mea,
Eram ca frunza verde de măslin,
Mă țineai în palma ta,
Să nu mă fure cineva.
Cândva, erai darul meu divin,
Acum te porți ca un străin,
Din cauza ta mă-mbăt cu apă rece
Ca și cum m-aș îmbăta cu vin;
Dar chiar dacă azi, plâng și suspin,
Lui Dumnezeu
Îi mulțumesc și mă închin,
Îl rog să mă ajute
Să scap de al iubirii chin!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu