Casanova

Mi-e dor de iubirea noastră 

De odinioară,

De gondola veche, 

Cu care traversam 

Apele tulburi în prag de seară, 

Cu tine Casanova, 

Frumosule cu inima de ceară!

M-ai tras pe sfoară de la început,

Ca pe-o păpușă jucăușă,

Te-ai agățat de mine ca un scai,

Tâlharule cu păr bălai,

Ai vrut să mă ai la mâna ta,

Să faci ce vrei cu viața mea.

Te caut din luna mai 

Pe-un colț îndepărtat de Rai,

Căci doar tu îmi bucurai sufletul

Când tunetul puternic 

Anunța furtuna

Și ploaia rece se apropia...

Când toamna tristă venea,

O lacrimă cădea din inima mea,

Eram ca frunza verde de măslin, 

Mă țineai în palma ta, 

Să nu mă fure cineva.

Cândva, erai darul meu divin,

Acum te porți ca un străin,

Din cauza ta mă-mbăt cu apă rece

Ca și cum m-aș îmbăta cu vin;

Dar chiar dacă azi, plâng și suspin,

Lui Dumnezeu 

Îi mulțumesc și mă închin,

Îl rog să mă ajute 

Să scap de al iubirii chin!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte