Azi, îţi scriu ca de obicei,
Cu un condei din care sar scântei
Care-mi aprind inima,
Dorul de tine mă macină
Ca pe un bob de cafea...
Sunt prinsă în capcana ta,
Nu pot scăpa de dependența
Pe care o dă dragostea,
Ești mereu în mintea mea!
Cu tine, ajung mereu departe,
Într-o lume roz, de catifea,
Iubirea ta, e dulce ca mierea,
Am nevoie în clipele amare de ea!
Ți-am scris numele
Pe fiecare bucată de mucava
Din odaia mea,
Nu pot să-mi mai ascund dragostea
După perdea; Te iubesc, da,
Mult mai mult decât aș vrea,
Nu pot să te alung din viața mea!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu