Iubește-mă cu patimă!

În seara aceasta geroasă de decembrie,

Să nu ne lăsăm cotropiți de zăpezi,

Sărută-mi ochii umezi, iubite,

Am să te duc să vezi livezile-nflorite

De pe tărâmurile păstorite 

De îngerii cu aripi de argint;

Cu tine-am să mă prind 
În Hora iubirii, vom dansa 
Până când toți nuferii se vor usca,

Până când Moartea va ajunge-n Iad;

Îți voi pune pe deget un inel 
Cu piatră de jad, ca să te ocrotească 

De iarna câinească 
Ce se apropie de noi...

Sărută-mi buzele moi iubite, 

Fă-mă să uit de ispite, 

Trântește-mă la pământ

Ca pe un copac doborât de vânt,

Fă-mă să uit cine sunt,

Vindecă-mi sufletul rupt în bucăți, 

Iubește-mă cu patimă, ca în alte dăți!

Sărută-mi fruntea plină de sudoare

În clipele de disperare, 
Fii raza mea de soare

Când e întuneric ziua 
În amiaza mare în inima mea, 

Încălzește-mă cu iubirea ta,

Topește-mă ca pe un sloi de gheață,

Fii focul aprins din vatra mea,

În iarna aceasta grea!

Toate drepturile 
rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Anotimpuri