Scara fericirii

Când ninsoarea se așterne

Peste frunzele veștede,

Când în geamuri bate vântul

Și se-ntunecă pământul,

Când văzduhu-i plin de nori,

Mi-e gândul la caldele seri

De pe țărmurile mărilor albastre

Unde nu au loc dezastre.

Când tu iubire, îmi zâmbesti, 

Mă gândesc la minunile 

Dumnezeiești, parcă am 

Aripi îngerești... Zbor!

Din lumea viselor ajung ușor 

Pe drumul împlinirilor,

Nu vreau să mai cobor 

De pe Scara fericirii, 
Căci treptele înalte 

Mă țin departe 
De speranțele deșarte.

Iubire, mi-ai garantat 
Că voi avea mereu 
Un loc rezervat pe lista ta, 
Inima mea îți aparține, 
Doar lângă tine am zile senine;
Azi, și norocul îmi zâmbește 
Ca de fiecare dat',
Soarele strălucește ca altădat'
În sufletul meu curat,
Ador fiorul tău de dor, dragă Amor!

În zadar îmi șoptește vântul la ureche
Că nu-mi voi găsi nicicând pereche,
Mă voi preface că nu-i pricep cuvintele,
Nu-l voi lăsa să-mi alunge stelele 
De pe cerul de azur...
Oricum, am un abajur fermecat, 
Voi beneficia de lumină 
Pe timp nelimitat...

Iubire, tu ai fost și ești 
Subiectul celor mai frumoase 
Povești cu prinți și cu prințese, 
Cu miri și cu mirese,
Cu flori alese din Grădina Raiului;
Ești steaua de aur a Universului.

E liniște în miez de noapte,
Razele lunii se oglindesc în ape,
Tu îmi ești aproape; 
Trandafirii înfloresc,
Fluturii iubirii se cuibăresc 
La pieptul meu,
Îți sunt zeiță, îmi ești zeu, 
Eros, iubitul meu;
Ceața tristeții se risipește, 
Inima mea te iubește cu adevărat,
Nu voi renunța la tine niciodat'!

© Crisastemis 

 Din Volumul - Anotimpuri