Noi ne vom iubi / Crisastemis

Noi ne vom iubi 

Iarna geroasă a revenit,

Din nou ne-a păcălit,

Pe oamenii de zăpadă i-a ademenit 

Cu fulgi albi de mătase,

Cu perne pufoase de nori,

Cu ninsori din zori până-n noapte;

Străzile sunt decorate 

Cu figurine colorate, cu steluțe argintii,

Brazii-s împodobiți pentru Crăciun, 

Se apropie cu pași repezi Anul Nou,

Poate va fi un an 

Mai blând, mai bun!

Copiii au plecat la săniuș,

Noi ne dăm pe derdelușul vieții,

Patinăm pe luciul gheții bătrâneții,

Căci anii tinereții se duc 

și nu se mai întorc;

Fuioarele torc lâna pentru cojoace,

Pâinea se coace la foc automat,

Iarna rea ne-a condamnat 

Să privim cerul înnorat

 în fiecare dimineață,

Ziua, să ne rătăcim prin ceață.

Crivățul ne bate-n poartă,

Lemnele trosnesc în vatră,

E iarnă, dar nu de poveste ca altădată,

E-o iarnă foarte ciudată!

Mi-e dor de mirosul de fân cosit,

De soarele de aur, de luna de argint,

De stelele frumoase, luminoase,

De mările albastre cu uriașe valuri,

De plimbările pe munți, pe dealuri!

Iarna, e ca un labirint de unde 

Cu greu putem ieși,

Pașii ne duc pe cărări pustii,

Departe de vise, 

Aproape de nostalgii...

Dar noi ne vom iubi,

Indiferent ce anotimp va fi,

Nu ne vom teme de nimic,

Vom mai pune un ilic pe noi,

Vom țese covoare la război...

Vom fi calmi amândoi, 

Nu vom face tărăboi,

Vom arunca tristețea la gunoi;

Iubirea ne va ține de cald

Până când primăvara va veni,

Soarele, din nou ne va zâmbi, 

Oamenii de zăpadă se vor topi,

Toate florile vor înflori, 

Fluturii iubirii vor zbura ca altădată 

În grădina fermecată a fericirii.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri