Cu iubirea în valiză

Când e-ntuneric pe Lună,

Când vremea nu-i prea bună,

Când becurile din Cosmos sunt arse,

Încerc să stau departe 

De ale anotimpurilor farse.

Când nu funcționează nicio priză,

Îmi pun iubirea în valiză

Și plec spre țărmul Mării Negre

Din visele-mi albastre...

Mă plimb cu gândurile printre astre,

Mă-mbrac în petale de flori,

Îmi pictez viața-n culori;

Când plec în concediu câte-o lună,

În bagajele de mână 

Nu pun nicio minciună,

Nu vreau să trag 

Pe nimeni pe sfoară,

Nu-mi place să am 

Vreo adversară 

Sau vreun inamic...

Nu-mi place să mă complic 

În jocuri riscante, 

Nici să alunec pe anumite pante,

Nu vreau povești halucinante,

Nici capitole fascinante 

Cu puncte culminante;

Mă bucur de orice clipă 

Pe care o trăiesc, 

Nu mă gândesc la ziua de mâine,

Trăiesc ziua de azi cât mai frumos

Ca să nu am ce regreta mai târziu;

Mi-e sufletul viu, 
Plin de lumină,

Floarea iubirii
Are adâncă rădăcină

În inima mea 
Și  nu se va usca niciodată,

Căci o voi uda 
Cu apă vie amestecată

Cu fericire... 

Muguri de iubire vor înflori 

În grădina sufletului meu, zi de zi,

Soarele mă va încălzi 

Cu razele-i strălucitoare

Chiar dacă va fi furtună pe mare

Sau uragane peste oceane...

Cutremure de pământ dacă vor fi,

Din drum nu mă voi opri

Căci Dumnezeu mă va călăuzi

Pe drumurile drepte,

Voi urca trepte după trepte

Până când voi ajunge la desăvârșire,

Căci din iubire se naște iubire.

Toate drepturile rezervate

 © Crisastemis

Din Volumul - Anotimpuri