Tu mă ții...
Mă ții legată de tine,
Dar îmi e bine, da,
Îmi convine așa,
Încă mă ține cureaua,
Nu mi s-au rupt sandalele,
Nu mi-am pierdut mințile,
Am picioarele pe pământ,
Îmi place să mă trezesc
Râzând, cu tine de mână,
Pe vreme bună sau pe furtună;
Tu mă ții, mă ții strâns
La pieptul tău
Cât vreau eu,
Eros, zeul meu,
Și mă iubești, da, mă iubești
Cu tot sufletul tău, cum,
Când, unde vreau eu;
În fiecare zi,
Printre nostalgii,
Și-n fiecare noapte
Printre dulci șoapte,
În miros de mere coapte...
Tu mă ții, mă ții în brațe,
Ca să scap de tristețe,
De durere, de frica de moarte,
Îmi pun capul pe umărul tău
În clipele zbuciumate...
Când vântul nefericirii
Îmi bate în geam,
Când frunzele ruginite
Cad de pe ramurile uscate,
Când simt că mă pierd
În singurătate,
Tu ești lângă mine,
Pe perioade nelimitate.
Când plouă peste munți,
Cu pasiune mă săruți,
Nu vrei să mă cruți,
Mă iei la bani mărunți,
Te confrunți cu gelozia mea,
Vrei să mă înfrunți,
Dar vei vedea, azi poți
Să-mi dai iubire pe pâine,
Mâine îmi vei da
Și inimioara ta;
Am să o țin în palma mea
De dimineața până seara,
Nu voi lăsa pe nimeni
Să te atingă, nici să mi te ia!
Tu mă ții,
Mă ții minte bine,
Dar mie îmi convine,
Îmi place, da, să-ți tulbur
Somnul și liniștea,
Ador să fiu eu prima
Pe lista ta,
Căci nu vreau să iubești
Pe-altcineva!
Tu, iubirea mea,
Ești focul viu ce arde,
Eu sunt flacăra ta,
Râmâi în viața mea,
Ține-te de mine,
Căci și eu
Mă voi ține de tine
Ca un scai,
Trebuie să ajungem
Împreună în Rai!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri
Mă ții legată de tine,
Dar îmi e bine, da,
Îmi convine așa,
Încă mă ține cureaua,
Nu mi s-au rupt sandalele,
Nu mi-am pierdut mințile,
Am picioarele pe pământ,
Îmi place să mă trezesc
Râzând, cu tine de mână,
Pe vreme bună sau pe furtună;
Tu mă ții, mă ții strâns
La pieptul tău
Cât vreau eu,
Eros, zeul meu,
Și mă iubești, da, mă iubești
Cu tot sufletul tău, cum,
Când, unde vreau eu;
În fiecare zi,
Printre nostalgii,
Și-n fiecare noapte
Printre dulci șoapte,
În miros de mere coapte...
Tu mă ții, mă ții în brațe,
Ca să scap de tristețe,
De durere, de frica de moarte,
Îmi pun capul pe umărul tău
În clipele zbuciumate...
Când vântul nefericirii
Îmi bate în geam,
Când frunzele ruginite
Cad de pe ramurile uscate,
Când simt că mă pierd
În singurătate,
Tu ești lângă mine,
Pe perioade nelimitate.
Când plouă peste munți,
Cu pasiune mă săruți,
Nu vrei să mă cruți,
Mă iei la bani mărunți,
Te confrunți cu gelozia mea,
Vrei să mă înfrunți,
Dar vei vedea, azi poți
Să-mi dai iubire pe pâine,
Mâine îmi vei da
Și inimioara ta;
Am să o țin în palma mea
De dimineața până seara,
Nu voi lăsa pe nimeni
Să te atingă, nici să mi te ia!
Tu mă ții,
Mă ții minte bine,
Dar mie îmi convine,
Îmi place, da, să-ți tulbur
Somnul și liniștea,
Ador să fiu eu prima
Pe lista ta,
Căci nu vreau să iubești
Pe-altcineva!
Tu, iubirea mea,
Ești focul viu ce arde,
Eu sunt flacăra ta,
Râmâi în viața mea,
Ține-te de mine,
Căci și eu
Mă voi ține de tine
Ca un scai,
Trebuie să ajungem
Împreună în Rai!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu