E liniște în Infinit
Pleoapele nopții s-au închis,
Cerul s-a deschis, zorii s-au ivit,
E liniște în Infinit... Soarele răsare
Pe întinsa zare albastră,
O rază albă de lumină
Intră pe fereastra noastră;
E pace pe pâmânt, frigul și negura
Au fost duse departe de vânt,
Grijile au fost lăsate în pustietate,
Timpul, e în stare de ebrietate;
Tristețea a uitat de noi,
Cireșele coapte, seamănă
Cu buzele tale dulci și moi
De care nu mă satur niciodată;
E liniște ca altădată
În inima mea înflăcărată,
În sufletul tău plin de dor...
Ne contopim ușor cu răsăritul
Ca să uităm de asfințitul iubirii,
Plutim pe aripile fericirii în tăcere,
Schimbăm clipele efemere
În clipe de intensă plăcere;
E liniște în Univers,
Timpul s-a oprit din mers,
Ne iubim fără să ne gândim
La ce va urma, dansăm pe muzica
Inimilor noastre, plutim printre astre;
E liniște în mine, e liniște în tine,
Ne plimbăm prin vise clandestine
Cu iubirea întipărită pe retine
În clipele acestea senine;
Fugim de ploi, de zăpezi,
Parcurgem cu pași repezi
Drumul spre împlinire
Ca să ajungem teferi
La Linia de sosire.
Parcurgem cu pași repezi
Drumul spre împlinire
Ca să ajungem teferi
La Linia de sosire.
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu