💔 Prin cenușa timpului trecut 💘

Prin cenușa timpului trecut

Printre crengi uscate,

Prin miros de frunze moarte,

Trec păsări agonizand

Între cer și pământ;

Toamna, purtând cu mândrie 
Noul ei veșmânt, 
Nu ne spune un cuvânt,

Se folosește de vânt, de furtuni,

Ne pedepsește 
Până și pe cei mai buni

Dintre noi...

Trecem prin dâre de noroi, 

Prin frig, prin lacrimi, prin ploi,

Ne conformăm acestui anotimp urât,

Facem pași prin cenușa 
Timpului trecut,

Avem drumuri noi de străbătut,

Planuri multe de făcut;

Praful s-a așternut din nou

Pe câte o pensulă, pe câte un stilou,

Se-aude un ecou îndepărtat,

E zgomotul sacadat al tăcerii;

Nuferii roz s-au uscat, 

Spinii răutății au înțepat 

Un trandafir alb, imaculat,

Un suflet e vătămat, o inimă a clacat, 

Un tren a întârziat,

O poveste frumoasă de dragoste

S-a terminat prea devreme;

Marea iubirii vrea să ne cheme la ea

Dar vremea ticăloasă nu ne lasă

Să o îmbrățișăm 
Decât cu gândurile noastre

Căci zările albastre sunt întunecate,

Nu mai știm când e zi sau noapte;

Mi-e dor de buzele tale roșii,

Dulci ca cireșele coapte,

Mi-e dor de clipele minunate

Petrecute împreună;

Mă uit la Lună când răsare,

Cerul mi se pare atât de mare!

Tu, ești la mare depărtare de orice vis, 

De tot ce mi-ai promis;

Dar nu-i nimic,

Din cenușa tristeții mă voi ridica

La fel ca Pheonix,

Căci nu am ce regreta,

De-acum va începe viața mea!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri