Iubire exagerată
Iubirea mea, fără să vreau
Te-am mai pierdut
Prin gânduri uneori,
Prin gânduri uneori,
Ti-am așternut nori negri pe cărare,
Ți-am furat preșul de sub picioare
Crezând că uitarea nu doare;
Te-am contopit cu razele de soare
În luna lui Cuptor,
Te-am aruncat în mare
Ca pe un bolovan
Când de tine nu mă vindecam;
Iubirea mea, îmi cer iertare
Dacă ți-am pus sare pe răni
Atâția ani la rând,
Dar mă trezesc tremurând
De fiecare dată când mi se pare
Ca ești puțin ciudată;
Și eu m-am simțit abandonată,
Chiar și trădată de atâtea ori,
Dar tot ți-am dăruit flori,
Ți-am cules stele
De pe cerul inimii mele;
Tu m-ai băgat în belele,
Eu ți-am legat tinichele de coadă
Ca să vadă lumea toată
Cât ești de nebună, iubire exagerată!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu