Fruntea sus!
Oameni, veșnic călători,
Păsări albastre printre nori,
Fluturi albi sau multicolori,
Treziţi-vă în zori ca nişte flori,
Faceți din zilele voastre
Nesfârşite sărbători!
Oameni de la Răsărit,
Din Centrul lumii,
De la Apus,
Din mijlocul furtunii, Ridicaţi mâinile în sus și fruntea către cer, Inspiraţi oxigen curat, Expiraţi aerul poluat Care v-a intoxicat; Vocile voastre să răsune în eter, Să nu fie distruse
De viscol, nici de ger, Să se topească gheața urii, Să dispară uscăturile pădurii! Toate frunzele sus, nu pe asfalt, Să nu mai fie călcate-n picioare De pantofi, nici de bocanci, Răutatea să fie băgată-n saci, Să fie folosită ca otravă Pentru gândaci, Invidia să fie aruncată în gârlă, Să moară ultima șopârlă Care umblă printre noi, Să fie pace, nu război! Răutatea să sară în aer, Să crape de ciudă ultimul fraier Când ierni geroase nu vor mai fi, Când iubirea va fi ce trebuie să fie, Când inimile tuturor vor fi curate Ca nişte coli albe de hârtie, Să nu mai plătim chirie pentru nimic; Doamne, mai Ține-ne un pic La pieptul Tău, nu ne arunca în hău, Nu ne pedepsi cu vreme rea, Nu ne da mai mult Decât nu putem duce, Nu ne lăsa la răscruce de timpuri Ca pe niște vreascuri din trecut; Nu mai vrem timp urât,
Nici vreme rea, Fă-ne viața plăcută,
Să ne bucurăm de ea Acum și-n anii care vor urma! Să vină primăvara mai repede, Să înverzească frunzele, să înflorească florile, Să fie liniște pe toate continentele, Să lumineze inimile oamenilor Ca farurile aprinse pe timp de noapte, Să existe doar suflete curate, Să ne bucurăm zilnic De iubire și de libertate!
Din mijlocul furtunii, Ridicaţi mâinile în sus și fruntea către cer, Inspiraţi oxigen curat, Expiraţi aerul poluat Care v-a intoxicat; Vocile voastre să răsune în eter, Să nu fie distruse
De viscol, nici de ger, Să se topească gheața urii, Să dispară uscăturile pădurii! Toate frunzele sus, nu pe asfalt, Să nu mai fie călcate-n picioare De pantofi, nici de bocanci, Răutatea să fie băgată-n saci, Să fie folosită ca otravă Pentru gândaci, Invidia să fie aruncată în gârlă, Să moară ultima șopârlă Care umblă printre noi, Să fie pace, nu război! Răutatea să sară în aer, Să crape de ciudă ultimul fraier Când ierni geroase nu vor mai fi, Când iubirea va fi ce trebuie să fie, Când inimile tuturor vor fi curate Ca nişte coli albe de hârtie, Să nu mai plătim chirie pentru nimic; Doamne, mai Ține-ne un pic La pieptul Tău, nu ne arunca în hău, Nu ne pedepsi cu vreme rea, Nu ne da mai mult Decât nu putem duce, Nu ne lăsa la răscruce de timpuri Ca pe niște vreascuri din trecut; Nu mai vrem timp urât,
Nici vreme rea, Fă-ne viața plăcută,
Să ne bucurăm de ea Acum și-n anii care vor urma! Să vină primăvara mai repede, Să înverzească frunzele, să înflorească florile, Să fie liniște pe toate continentele, Să lumineze inimile oamenilor Ca farurile aprinse pe timp de noapte, Să existe doar suflete curate, Să ne bucurăm zilnic De iubire și de libertate!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu