Zbor suspendat 💦

Zbor suspendat

Mă plimb adeseori 

Prin ploaie suspinând,

Stropi reci argintii 

Se preling peste mine,

Peste lume, peste timp,

 În ruginiul toamnei,

Cel mai trist anotimp... !

Ziua s-a scurtat, soarele e întunecat, 

Natura s-a-mbrăcat 

Într-un halat gros din fân uscat,

Frigul îşi face apariţia când vrea el;

Mi-e dor de-un firicel de iarbă verde,

Dar văd doar flori şi frunze veştede,

Mi-e dor de primăvară

Ca de o apă limpede de fântână,

Mi-e dor să văd o rază 

Strălucitoare de lună

Măcar o dată pe săptămână!

Plutesc ca într-un vis 

Pe aripile vântului,

Vreau să ocolesc ruinele trecutului,

Privesc cu durere culorile asfinţitului,

Mi-e dor de albastrul Infinitului!

Pe cer, norii sunt cenuşii,

Pe pământ, străzile-s aproape pustii;

Cad frunze galbene 

Peste clipele stinghere,

Toamna, mă învăluie 

În ale ei mistere;

Sufletul mi-e înflăcărat,

Dar zborul spre fericire, 

Momentan e suspendat!

Se-aud din depărtare 

Glasuri de păsări migratoare,

Mi-e gândul la un ţărm 

De mare plin de pescăruşi;

Parcă am doi ţăruşi înfipţi în inimă,

Mintea mi se tulbură ca un râu, 

Nu pot să mai ţin în frâu

Neliniştea care nu-mi dă pace...

Îmi trebuie o carapace 

Unde să mă ascund,

Un careu, un romb...

 Sau ceva rotund,

Vreau un ocean de iubire

 În care să mă scufund,

Să nu mai ies decât 

Când primăvara va reveni,

Nu vreau să mai văd 
Nici ploi argintii,

Nici frunze ruginii!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis 

Din Volumul - Castele de nisip