Un labirint / Crisastemis

Un labirint 

Un labirint în care ne-am rătăcit
A fost uneori iubirea noastră,
Muşcată roşie în fereastră,
Zare frumoasă albastră, 
Ocean adânc, cântec sfânt
Pe care am dansat de-atâtea ori
Prin grădinile de flori 
Sau prin albele ninsori;

Am fost adeseori doi călători, 
Doi visători, zburători 
Pe cer înnegurat,
Corăbieri luptând cu valurile mării
Ca să ajungem teferi pe uscat...
Noi... Doi nebuni flămânzi 
Cu ochii blânzi ca razele de soare
Mergând pe-aceeaşi îngustă cărare,
Visând la un ţărm plin de culoare
Având iubirea ca barcă de salvare;

Timpul a trecut în zbor,
Din al primăverii decor 
A dispărut ultimul fluturaş;
Mi-e dor de ochii tăi frumoși, 
De zâmbetu-ţi gingaş, 
De sufletu-ți nărăvaş 
De armăsar pur sânge!

De când nu te-am mai văzut
Peste inima mea parcă ninge
Cu flori de gheaţă în fiecare dimineaţă,
Tăcerea s-a așezat ca o pătură de ceaţă
Peste ultima speranţă care mi-a rămas;
Iubite, mai fă un singur pas,
Nu doar un mic popas în viaţa mea,
Serveşte-te din cupa plină 
A iubirii mele,
Nu transforma fericirea 
În pulbere de stele!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip