Parcă te cunosc de undeva / Crisastemis

Parcă te cunosc de undeva

Parcă te cunosc de-o veşnicie,

Pot să te recunosc 

Dintr-o mie de persoane,

Poate în multe alte vieţi 

Ne-am mai întâlnit

Şi ca şi astăzi ne-am iubit!

Eşti atât de deosebit

De lumea-n care-adesea

Ca un copil m-am rătăcit!

De nu te-aş fi iubit atât de mult,

Nu ştiu ce m-aş fi făcut!

Parcă te cunosc din alte lumi!

Cândva, eram stăpânii timpului

Şi ai fericirii, la umbra aripilor iubirii 

Tot mereu ne-adăposteam,
În visele noastre, 
De mână ne plimbam

Pe țărmuri pe care nu le cunoșteam;

Ce mult ne iubeam!
Ne trezeam odată 
Cu răsăritul de soare
Ca să privim cum zboară 
Păsările călătoare,
Seara, ne bucuram de razele 
Strălucitoare ale lunii,
Nu ne temeam de apropierea furtunii,
Pașii noștri se afundau în nisipul rece,
Aşteptam să plece vapoarele în larg,
Îmi erai atât de drag!

Parcă te cunosc de undeva,

Inima ta se-aseamăna prea mult 

Cu inima mea! De nu te-aș purta 

În sufletul meu, mi-ar fi atât de greu! 

Fără tine n-aș putea fi fericită,

Aș duce-o viață obișnuită,

Nu m-aș simți atât de împlinită!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Castele de nisip