La mișto! 😎

La mișto!

Ne spunem câte un „Hello” 

În fiecare zi şi seară,

Avem comportamente 

Aproape identice,

Viață, iluzie, copie la indigo; 

Facem totul la mişto!

Jucăm X şi Zero, dansăm 

În ritm de Vals sau de Tango,

Călărim timpul ca la Rodeo, 

Ascultăm Bolero-ul lui Ravel

Când ne e dor de un cântecel 

De greieraş;

Ne plimbăm prin vise interzise,

Ne ascundem după plopii fără soţ,

Mai inventăm câte un cuvânt șugubăţ, 

Trimitem sute de pupici, 

Mii de emoticoane,

Dăm milioane de like-uri...

Butonăm telefonul, 

Chinuim tastele, 

Folosim tabletele neîncetat, 

Suntem abonaţi la Internet 

Pe timp nelimitat, 

Ne mișcăm prea repede 

Sau prea încet;

Suntem mereu în aşteptare,

 Dorim ceva nou 

Care nu mai apare, 

Ne punem semne de întrebare 

Până când ne sare creierul din cap,

Inimile noastre o iau razna,

Sufletele ni-s ca niște cai de curse

Care merg uneori la pas, 

Alteori la trap și la galop; 

Ascultăm muzică 

Rap şi Hip-Hop non-stop

La radio sau pe youtube, la laptop;

Vrem să fim în Top, 

Dar suntem în coadă

Ca o grămadă de frunze uscate 

Aruncate de pe podurile suspendate

În apele tulburate ale mării disperării;

Unii au uitat ce-nseamnă libertate

Căci sunt ocupaţi 

Până peste poate cu nimicuri;

Vrem să ne căţărăm 

Pe piscuri înalte

Dar ne lovim adeseori 

De speranţele deşarte 

Care ne ţin pe loc, 

Nu prea mai avem noroc deloc;

Ne lăsăm sentimentele intense 

Prin case părăsite,

Nu mai avem brichete 

Nici chibrituri cu care să aprindem

Măcar un foc mic de tabără

 La care să ne încălzim 

Când dârdâim de frică sau de frig;

Ardem gazul degeaba,

 Tăiem frunze la câini,

Suntem invidioşi, hapsâni, 

Aproape păgâni,

Am devenit cât se poate 

De ne-români;

Credem că suntem stăpâni, 

Dar suntem robi,

Ne ghicim în cărţi, în bobi, 

Ca să ne aflăm viitorul, 

Care oricum, va fi cam sumbru...

Prezentul, e ca un spital insalubru

Plin de microbi, de viruşi mortali,

Ticsit de oameni nesentimentali, 

Superficiali, banali, penali... 

Bunătatea nu mai are valoare,

Sufletele curate sunt călcate 

În picioare de netrebnici, colerici,

Debili, senili, instabili emoțional;

Nedreptatea, e ca un pumnal 

Care lovește mișelește 

Pe oricine trăiește 

În adevăr, în dreptate;

Oamenii adevărați știu 

Ce înseamnă libertate,

Ei nu se tem 
Nici măcar de moarte,

Oamenii buni 

Nu au nevoie de pașapoarte 

Ca să poată trece granița 

Spre fericire;

Oamenii minunați luptă 

Pentru iubire neîncetat

Căci nu au sufletul 

Condamnat la întuneric;

Oamenii frumoși trăiesc 

Pe un tărâm feeric

Unde răutatea nu poate ajunge,

Ura nu poate străpunge 

Scutul de apărare al iubirii, 

Norii cenușii nu pot acoperi 

Sufletele pline de lumină divină!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis 

Din Volumul - Vise interzise