Departe, undeva...
Eu, fără tine
Sunt o frunză moartă,
O poartă ruptă din țâțâni,
O pasăre doborâtă de furtuni;
Eu fără tine mă pierd
În singurătate,
Mă lovesc de ziduri înalte,
De uși ferecate,
Ajung fără să vreau
În lumi întunecate,
Merg pe cărbuni arşi,
Nu mai pot să zbor
Cu aripi de fluture gingaș,
Sunt ca un umeraş
De care este agăţată o povară;
Fără tine, nu există primăvară,
Nici vară nesfârșită... !
Eu, fără tine simt că mor,
Dă-mi te rog, o mână de ajutor!
Tu știi că nu vreau
Doar o escapadă de amor,
Nu pot să măsor iubirea
Ce ţi-o port... Iubite,
Tu n-ai nevoie de sentimente
De la export, eu vreau
Să-ţi ofer mângâiere, suport,
Căci nu folosesc iubirea
Ca pe un sport!
Eu, fără tine nu exist,
Nu rezist fără iubirea ta,
Tu ești jumătatea mea!
Nu pot nici dac-aş vrea
Să te ascund după
Cortina neagră a uitării
Mai ales în clipele disperării!
Eu fără tine, nu sunt eu,
Mă rătăcesc instananeu
Pe un traseu pe care nu-l cunosc,
Căci te iubesc prea mult...
Eu fără tine nu pot să zâmbesc,
Nu pot să ocolesc tristeţea
Care îmi fură din tinereţea
Ce nu se va mai întoarce...
Eu... nu ştiu ce m-aş face
Dacă tu n-ai exista!
Dacă n-aș avea iubirea ta,
Poate că aş dispărea ca o stea
Departe, undeva... !
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip
Eu, fără tine
Sunt o frunză moartă,
O poartă ruptă din țâțâni,
O pasăre doborâtă de furtuni;
Eu fără tine mă pierd
În singurătate,
Mă lovesc de ziduri înalte,
De uși ferecate,
Ajung fără să vreau
În lumi întunecate,
Merg pe cărbuni arşi,
Nu mai pot să zbor
Cu aripi de fluture gingaș,
Sunt ca un umeraş
De care este agăţată o povară;
Fără tine, nu există primăvară,
Nici vară nesfârșită... !
Eu, fără tine simt că mor,
Dă-mi te rog, o mână de ajutor!
Tu știi că nu vreau
Doar o escapadă de amor,
Nu pot să măsor iubirea
Ce ţi-o port... Iubite,
Tu n-ai nevoie de sentimente
De la export, eu vreau
Să-ţi ofer mângâiere, suport,
Căci nu folosesc iubirea
Ca pe un sport!
Eu, fără tine nu exist,
Nu rezist fără iubirea ta,
Tu ești jumătatea mea!
Nu pot nici dac-aş vrea
Să te ascund după
Cortina neagră a uitării
Mai ales în clipele disperării!
Eu fără tine, nu sunt eu,
Mă rătăcesc instananeu
Pe un traseu pe care nu-l cunosc,
Căci te iubesc prea mult...
Eu fără tine nu pot să zâmbesc,
Nu pot să ocolesc tristeţea
Care îmi fură din tinereţea
Ce nu se va mai întoarce...
Eu... nu ştiu ce m-aş face
Dacă tu n-ai exista!
Dacă n-aș avea iubirea ta,
Poate că aş dispărea ca o stea
Departe, undeva... !
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu