Apă de ploaie 💦

Apă de ploaie

Octombrie trist,

Amurg de ametist,

Zări întunecate,

Răni nevindecate;

Focuri de paie,

Lumini aprinse în odaie,

Apă tulbure de ploaie,

Ramuri de pomi rupte,

Frunze vestejite cad pe pământ;

Se aude-un șuierat de vânt turbat,

Ceasul vremii n-a stat deloc pe loc,

Busuiocul s-a uscat, 

Grâul e demult secerat,

Frigul ne-a luat prin surprindere;

Ploaia ne-a trezit 

Din visele frumoase,

Ne ține prizonieri în case,

Parfumul frunzelor arse 

Este cam înecăcios,

Cerul e negricios, 

Soarele-i supărăcios...

Stelele nu prea se mai arată 

Pe bolta înnorată,

Luna se ascunde 

Unde nu poate pătrunde

Privirea omenească,

Natura încearcă să ne vorbească

Prin limbajul păsărilor migratoare

Care pleacă-n stoluri 

Spre o albastră senină zare;

Gândurile noastre-ncep 

Să zboare ca pescărușii 

Căutând o mare liniștită;

Toamna, nu prea este iubită, 

Nici dorită, totuși 

Se va sfârși-n curând... 

Vom trece și de brutalitatea 

Iernii suspinând,

Dar ne vom trezi râzând 

În pragul primăverii
Când se vor întoarce cocorii!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Castele de nisip