Un anotimp trist 🍁

Un anotimp trist

Stropi reci de ploaie,

Lacrimi de ametist,

Un recidivist periculos,

Timpul, ca un narcisist 

Trece nepăsător pe lângă noi;

Frigul e ca un artist 
Care pictează

Totul în culori cenușii, 
Norii sunt negri, 

Frunzele dansează pe cărări pustii,

Noi ne rătăcim printre nostalgii;

Ascultăm arii, simfonii,

Privim culori vii sau moarte,

Clipele deșarte se contopesc 

Cu cele zbuciumate,

Speranțele sunt spulberate

De ceața dimineților întunecate;

Sufletele ne sunt încătușate,

Inimile prea supărate,

Suferim cu intensitate,

Apele ne sunt tulburate,

Regretele, multiplicate;

Ne este dor de florile parfumate,

De aerul curat al primăverii,

Ne amintim cu drag de briza mării,

De pescărușii, de cocorii 

Cu aripi largi, 

De pădurile verzi de fagi,

De munții noștri dragi...

Toamna, un anotimp trist,

Vântul, un solist de operă,

Durerea, muzică de cameră,

Geamuri aburite, vieți nefericite.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Vise interzise