Singurătate în doi 💘

Singurătate în doi

Tu, eu... noi, singurătate în doi,

Nesfârşite lacrimi, ploi;

Amândoi ne temem de viitor,

Tu urci pe scara fericirii,

Eu cobor în prăpastia dezamăgirii;

Tu te crezi nemuritor,

Eu mă rătăcesc în al tristeţii decor;

Ne lovim adeseori 

De ziduri de tăcere înalte până la nori,

Lumea noastră nu mai are culori,

În grădina iubirii 
Nu mai cresc albe flori.

Tu , eu... noi,

Furtună, grindină, noroi,

Copaci goi, frunze uscate,

Lipsa de iubire, de libertate,

Greşeli neiertate, speranţe limitate,

Cuvinte prescurtate, cutremur, calamitate.

Tu, eu, câteva păreri de rău, sau nu,

Capătul drumului, lăsarea întunericului

Peste inimile noastre,

Ţărmuri pustii de mări albastre,

Păsări cu aripi rupte, zboruri întrerupte.

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Vise interzise