Umbrele tăcerii / Crisastemis

Umbrele tăcerii

Clipe zbuciumate, trestii aplecate Peste maluri surpate, suferinţe, Decepţii, concepţii greşite, Gropi adânci, astupate cu nisip, Multă falsitate, jocuri murdare, Escrocheria, același tertip, Minciuna, un stereotip. O ploaie care nu se mai oprește, O furtună care ține Câte o săptămână, O lume oarbă, nebună... O roabă plină cu fiori de dor, Un tractor care duce sentimentele Frumoase la abator, Un vânzător de iluzii, O listă cu datorii, Documente, medicamente, confuzii, Perfuzii cu speranțe, lipsă de iubire, Restanțe la examenele vieții. O cafea rece, timpul Care trece prea greu sau prea ușor, Un ceai fierbinte făcut la ibric, Un ombilic prea mare sau prea mic, Centrul Universului, legat Cu un fir subțire de borangic De Axa Pământului, Un alt joc de glezne, Rugăciuni, basme, pricesne. Porți închise, bucăţi de vise Aproape ucise, geamuri aburite, Frunze ruginite, bețe de chibrite Nefolosite... Ore, zile chinuite; Lumini acoperite de umbrele tăcerii, Cuvinte cenzurate, dorințe anihilate; Copaci trântiţi la pământ, Oameni suspinând, Palme reci de vânt peste obrajii calzi,
Ochi lăcrimând prin pădurile de brazi. Nopţi nedormite, pleoape obosite, Suflete neliniștite, inimi rănite De săgețile otrăvite ale urii, Niciun simț al măsurii, Poveştile trecutului, Rutina prezentului, Nesiguranţa viitorului. Toate drepturile rezervate © Crisastemis Din Volumul - Vise interzise