duminică, 3 septembrie 2017

Aproape de tine / Crisastemis


Aproape de tine

M-am lăsat purtată 
De aripile vântului,
Am făcut înconjurul pământului
Doar ca să fiu cât mai aproape de tine,
Am vrut să te cunosc mai bine;

În nopţile întunecate 
Ai fost lumina mea aprinsă,
M-am lăsat prinsă 
În capcana-ţi întinsă
Pe zarea albastră necuprinsă,
Mi-am dorit să fiu pasărea Paradisului
Ca să mă ţii în colivia ta, 
Am vrut să-mi auzi 
Mereu ecoul sufletului, 
Să vezi strălucirea
 Din privirea mea;

M-am lăsat sedusă de tine,
Am vrut să stau pe valurile fericirii
Doar ca să-mi simţi bătăile inimii,
Am curs la vale ca un râu,
M-am vărsat ca o mare
 În al tău ocean
În fiecare zi din an, 
Doar ca să-mi stingi 
Dorul care mă ardea 
Ca lava unui vulcan.

Am băut apă vie 
Din fântânile tale fermecate,
Mi-am vindecat durerea, rănile
Ce nu păreau că pot fi vindecate,
Mulțumită ție, cicatricile mele 
Au dispărut, la fel ca timpul urât 
Pe care nu l-am vrut;
Acum, furtuna suferinței a trecut!

Te-am aşteptat în vis 
Și ai apărut,
M-ai prefăcut în prinţesă
 De poveste,
Ai venit de multe ori 
Fără să-mi dai de veste,
Cu tine-am urcat pe creste, 
Pe munţi înalţi, nu mi-ai cerut 
Nici talanți, nici bogăţii
Căci tu eşti bogăţia
 Sufletului și-a inimii.

Te-am chemat de multe ori
Cu puterea gândului,
Am privit în oglinda trecutului
Doar ca să-ți văd frumusețea chipului,
Am mers pe urmele tale
Prin nisipul deşertului, 
Adesea, ai izbucnit instantaneu 
Ca un foc în sufletul meu;

Am ars ca o torţă de fiecare dată 
Când ai intrat în forţă
În casa curată a inimii mele,
Am mers desculţă pe cărbuni încinşi,
Prin iarbă verde sau pe covoare 
De frunze uscate, am trecut 
Prin multe întâmplari ciudate,
Totuși, darurile tale
 Au fost minunate!

Am râs, am plâns,
Am dansat nopți la rând 
Cu tine, cu luna, cu stelele,
Ne-am plimbat prin 
Grădinile de flori
Dimineaţa în zori 
Și seara, la apus de soare,
Am mers pe câte o cărare 
Dreaptă sau abruptă, 
Mi-am dat seama 
Că nu poţi fi coruptă de nimeni,
Că nu poţi fi cumpărată,
Nici comparată cu nimic.

Mi-ai atins corzile 
Sensibile ale inimii
De fiecare dată când ai reușit
 Să umpli țărmurile 
Mărilor tale, care uneori 
Erau pustii, mi-ai dat 
Mereu emoții, 
Dar nu m-ai speriat,
M-am bucurat că mi-ai fost 
Alături pe timp nelimitat.

Tu ești tot ce am visat,
Ești zidul ce nu poate fi dărâmat,
Ești vaporul care nu s-a scufundat
Când uraganul neașteptat al tristeții 
M-a tulburat...
 Iubire, stea de diamant, 
Parfum suav de trandafir, 
Elixir al tinereții, beau zi de zi 
Din al tău potir, tu ești Esența vieții. 



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu