Aproape de tine
M-am lăsat purtată
De aripile vântului,
Am făcut înconjurul pământului
Doar ca să fiu cât mai aproape de tine,
Am vrut să te cunosc mai bine;
În nopţile întunecate
Ai fost lumina mea aprinsă,
M-am lăsat prinsă
În capcana-ţi întinsă
Pe zarea albastră necuprinsă,
Mi-am dorit să fiu pasărea Paradisului
Ca să mă ţii în colivia ta,
Am vrut să-mi auzi
Mereu ecoul sufletului,
Să vezi strălucirea
Din privirea mea;
Din privirea mea;
M-am lăsat sedusă de tine,
Am vrut să stau pe valurile fericirii
Doar ca să-mi simţi bătăile inimii,
Am curs la vale ca un râu,
M-am vărsat ca o mare
În al tău ocean
În al tău ocean
În fiecare zi din an,
Doar ca să-mi stingi
Doar ca să-mi stingi
Dorul care mă ardea
Ca lava unui vulcan.
Ca lava unui vulcan.
Am băut apă vie
Din fântânile tale fermecate,
Mi-am vindecat durerea, rănile
Ce nu păreau că pot fi vindecate,
Mulțumită ție, cicatricile mele
Au dispărut, la fel ca timpul urât
Pe care nu l-am vrut;
Au dispărut, la fel ca timpul urât
Pe care nu l-am vrut;
Acum, furtuna suferinței a trecut!
Te-am aşteptat în vis
Și ai apărut,
Și ai apărut,
M-ai prefăcut în prinţesă
De poveste,
De poveste,
Ai venit de multe ori
Fără să-mi dai de veste,
Fără să-mi dai de veste,
Cu tine-am urcat pe creste,
Pe munţi înalţi, nu mi-ai cerut
Pe munţi înalţi, nu mi-ai cerut
Nici talanți, nici bogăţii
Căci tu eşti bogăţia
Sufletului și-a inimii.
Sufletului și-a inimii.
Te-am chemat de multe ori
Cu puterea gândului,
Am privit în oglinda trecutului
Doar ca să-ți văd frumusețea chipului,
Am mers pe urmele tale
Prin nisipul deşertului,
Adesea, ai izbucnit instantaneu
Ca un foc în sufletul meu;
Am ars ca o torţă de fiecare dată
Când ai intrat în forţă
În casa curată a inimii mele,
Am mers desculţă pe cărbuni încinşi,
Prin iarbă verde sau pe covoare
De frunze uscate, am trecut
Prin multe întâmplari ciudate,
Totuși, darurile tale
Au fost minunate!
Au fost minunate!
Am râs, am plâns,
Am dansat nopți la rând
Cu tine, cu luna, cu stelele,
Ne-am plimbat prin
Grădinile de flori
Grădinile de flori
Dimineaţa în zori
Și seara, la apus de soare,
Și seara, la apus de soare,
Am mers pe câte o cărare
Dreaptă sau abruptă,
Mi-am dat seama
Că nu poţi fi coruptă de nimeni,
Că nu poţi fi cumpărată,
Nici comparată cu nimic.
Mi-ai atins corzile
Sensibile ale inimii
Sensibile ale inimii
De fiecare dată când ai reușit
Să umpli țărmurile
Mărilor tale, care uneori
Să umpli țărmurile
Mărilor tale, care uneori
Erau pustii, mi-ai dat
Mereu emoții,
Mereu emoții,
Dar nu m-ai speriat,
M-am bucurat că mi-ai fost
Alături pe timp nelimitat.
Tu ești tot ce am visat,
Ești zidul ce nu poate fi dărâmat,
Ești vaporul care nu s-a scufundat
Când uraganul neașteptat al tristeții
M-a tulburat...
Iubire, stea de diamant,
Iubire, stea de diamant,
Parfum suav de trandafir,
Elixir al tinereții, beau zi de zi
Din al tău potir, tu ești Esența vieții.
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu