Iubita mea primăvară

Mă prăfuisem ca timpul
Aşezat peste tăcere
Aşteptând în van o mângâiere
Sau o timidă apropiere,
Lipsa ta îmi provoca 
De fiecare dată 
O nesfârșită durere,
Totuși aveam putere
Să sper la o viitoare
Revedere, căci eram sătulă 
De dezlegat mistere;
Din cauza ta
Eram ca o carte veche prăfuită 
Şi pe faţă şi pe spate,
Paginile mi-erau șifonate,
Coperțile decolorate,
Dar gândul că vei veni-ntr-o
Noapte sau într-o dimineaţă
M-a făcut să mă trezesc la viaţă;
Apele curate ale ploilor tale calde
Iubita mea primăvară,
Au putut face să răsară
Câte un fir de busuioc 
În grădina inimii mele din loc în loc;
De-acum voi avea mai mult noroc,
Voi fi ca un boboc de trandafir
Căci am băut ultimul strop 
Din Elixirul tinereţii...
Mâine, în zorii dimineţii,
Muntele tristeţii se va prăbuşi,
Lacrimile-mi argintii vor dispărea
Odată cu ceaţa suferinţei 
Care se va disipa.



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip