Vise clandestine / Crisastemis

Vise clandestine

Iubirea ne-a fost
Cât un ocean şi o mare 
În care s-a topit muntele de sare
Făcut din ale noastre lacrimi
De demult...
Aripi de Heruvimi aveam cândva,
Iubirea ne ridica în Slăvile divine,
Trăiam un miracol, o minune...
Ne plimbam prin vise clandestine,
Prin basme cu eroine,
Cu zâne şi cu prinţi...
Ochii tăi cuminţi 
Semănau cu-ai unor Sfinţi,
Știam că nu minţeai
Când îmi spuneai că mă iubeşti,
Ce timpuri frumoase,
Îţi mai aminteşti de ele?
Cu tine-am trecut
Peste toate clipele grele,
Doar tu ai reuşit să îmi clădeşti
Un Templu minunat,
Erai un împărat din povestea mea,
Erai tot ce mi-am dorit...
Erai fericirea infinită 
La care am sperat,
Dar binecuvântat...
Când de mână ne plimbam
Florile toate ne zâmbeau,
Copacii verzi ne surâdeau...
Noaptea, stelele apăreau
De câte ori priveam cerul, 
Iubirea se răspândea în aerul 
Pe care-l inspiram...
Respiram în același timp,
Ne iubeam în fiecare anotimp,
Erai lumina nopţilor mele întunecate,
Bucuria clipelor însingurate,
Acum eşti liniştea apelor mele tulburate,
Îmi oferi clipe de iubire nelimitate.



Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Între dragoste și ură