Doi biruitori / Crisastemis

Doi biruitori

Vântul toamnei 

Îmi răscoleşte 

Amintirile cu tine,

Aştept ziua de mâine,

Poate se va-nsenina cerul

Şi misterul dintre noi 

Se va dezlega;

Noaptea, stelele care cad

Îmi răscolesc visele,

Crâmpeiele de lumină 

Pe care le văd în depărtare

Se contopesc 

Cu dorinţele-mi arzătoare;

Iubirea noastră

S-a rătăcit pe o cărare

Care o va duce spre uitare,

Apoi spre disipare...

Tăcerea stă-ntre noi

Ca un zid plin de noroi,

Tu eşti ca o fortăreaţă

Pe timp de război...

Mi-e dor de clipele în doi,

De buzele tale moi

Care mă sărutau cu foc,

Mi-e dor să ne-ncălzim 

La focul dragostei...

Hai să clădim amândoi 

Un pod de iubire 

Din petale de flori,

Să trecem peste clipele urâte, 

Peste reproşurile mărunte,

Să înfruntăm furtunile crunte;

Să fim doi biruitori,

Să devenim nemuritori!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură