Nu uita! Crisastemis

Nu uita!

Iubite, nu uita iubirea care ne-a legat,

Rănile pe care ţi le-am vindecat 

Cu inima-mi blândă şi nevinovată!

Nu uita ziua în care 
Ți-am deschis o poartă

Către Infinit, nu uita braţele mele 

Care te-au adăpostit 
De frig și de ninsoare,

Când tristeţea ta era apăsătoare!

Nu uita mirosul florilor de iasomie,

Nu fugi de lumina din sufletu-mi curat

Ca o coală albă de hârtie, nu uita

Că ţi-am făcut din viaţa-ţi pustie Paradis!

Nu uita că mi-ai promis 
Că n-ai să mă scoți

Din viața ta, nu uita jurământul făcut 

În ziua când ne-am cunoscut!

Nu uita scrisorile pe care ţi le-am trimis,

Versurile pe care ți le-am scris 

La lumina lunii, în mijlocul furtunii

Care ne dădea cam des târcoale,

Nu uita clipele când iubirea venea agale 

Și stătea cu noi când se apropia toamna 

Cu ploile ei nesfârşite,

Nu uita darurile mari sau mărunte 

De care te-ai bucurat

În câte un amurg frumos, de neuitat!

Nu uita când ne-am sărutat prima oară,

Nu distruge iubirea
 Pe care ţi-am oferit-o 

Ca pe o comoară, când m-ai aşteptat

Pe un peron de gară, care acum e pustiu;

Nu uita soarele auriu, care strălucea 

În inima mea şi a ta 
De câte ori ne îmbrățișam,

Nu uita că eu, doar pentru tine trăiam,

Pentru tine zâmbeam și eram fericită,

Mă simţeam blagoslovită.

Iubite, nu uita, iubirea nu are granițe,

Nici limite, nici reguli făcute de hapsâni,

Iubirea nu are nevoie de robi, 
Nici de stăpâni,

Are nevoie doar de oameni buni;

Iubirea nu are limbă, 
Măsură, nici culoare, 

Iubirea se simte din depărtare 

Când sufletele pereche se întâlnesc

Și se iubesc fără măcar să se știe,

Dar parcă se cunosc de-o veşnicie...

Iubirea este o făclie ce nu se poate stinge

Nici atunci când ura-ţi frige

Buzele şi inima, când vrei să spui ceva

De care mai târziu te poţi ruşina...

Iubirea poate deveni o povară grea

Dacă nu știi cum să te comporți cu ea.

Iubirea e ca o rază de stea

Când întunericul apare-n viața ta,

Iubirea poate fi scara

Pe care poți urca mai sus de Infinit,

Iubirea poate fi tot ce ți-ai dorit.

Iubite, nu uita câtă dragoste 

Ți-am oferit, câte lacrimi mi-au căzut 

Când sufletul meu 
A fost degeaba prigonit,

Dar nu m-am rătăcit pe drumul durerii, 

Nici nu am căzut în patimile plăcerii;

Nu uita te rog, frumusețea primăverii,

Nici glasul valurilor mării zbuciumate

Din inima mea care nu te poate scoate 

Din ea... Iubite, 

Nu uita povestea mea și-a ta!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură