Omoară-mă cu iubirea ta!

Omoară-mă cu iubirea ta!

Ne scriem mesaje,
Mergem 

La anumite vernisaje,
Ne dorim reciproc,
Ne iubim uneori ad-hoc,
Dar nu ne înţelegem deloc;

Tu ai un loc rezervat
În societate,
Eu vreau întâietate,
Ţie-ţi place cafeaua cu lapte,
Mie, ceaiul de plante;

Ne trezim la realitate
În fiecare zi, la ora şapte,
Tu pleci pe drumuri 

Neumblate,
Eu călătoresc prin vise,
Printre şoapte,

Cu trenuri deraiate;

Tu... eşti ceva aparte,
Eu sunt doar o jumătate
De speranţă, căci iubirii
Noastre îi trebuie balanţă;

Tu eşti tare-n clanţă,
Eu mă ţin de-o aţă
De care depinde 
Viaţa mea,
Viitorul cu,

Sau fără dragostea ta;

Recunosc, 

îl ai pe vino-ncoa
Căci săgeata lui Amor
Îmi umple inima de dor;

Eu nu mă enervez uşor
Dar îmi vine câteodată
Să te omor... cu iubirea mea;
Ce mai încolo şi încoa,
Omoară-mă mai bine tu
Cu dragostea ta!

 

 Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Pe aripi de vis