Erai minunea mea

Te aveam pe tine,

Erai jumătate din mine,
Erau senine zilele mele
Iar nopţile minunate,
Iubite, tu erai
Oaza mea de libertate,
Fericire, dreptate,
Frumuseţe, bunătate;

Iubirea era idealul nostru,
Dar fugea de noi
Ca un cal fără căpăstru,
Tu erai un astru strălucitor,
Eu, un albastru nor,
Voiam să trecem 

De orice bariere,
Să descoperim ţinuturi 

Aurifere;

De câte ori ne întâlneam
Navigam pe mări necunoscute
Iubindu-ne pe tăcute,
Vorbeam vrute şi nevrute,
Dar ne erau inimile rupte,
Voiam să le peticim
Cu sentimente înălţătoare;

Erai iubirea mea cea mare,
Barca de salvare 

Care mă ducea
Departe de lumea rea,
Erai minunea mea,
Floarea de nu-mă-uita,
Dar te-a cules altcineva,
Te-a pus în grădina sa,
Te-a furat de lângă mine,
Te-a dus în lumi străine.

Iubite, dorul de tine 
Mă topește,
Soarele nu-mi mai

Zâmbește ca altă dată...
De m-ai săruta o dată,
Iubirea mea toată
S-ar transforma-ntr-o stea
Ce s-ar aprinde,
Brațele mele te-ar cuprinde
Și nu te-ar mai lăsa
Să pleci în veci!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Culorile iubirii