Un fluture rănit

Prin praful timpului trecut,
Prin cotloanele unui gând răvăşit,
Prin colţurile-ascunse-ale
Unui suflet amăgit,
Se zbate-un fluture rănit.

Soarele pleacă spre asfinţit,
Cerul parcă e chinuit
De norii care l-au acoperit;
De ce n-ai mai venit?

Dorul de tine mă chinuie, am ostenit
Aşteptându-te ca pe un răsărit,
Cu singurătatea m-am obişnuit,
Dar fără tine, viaţa mea 
Parcă a luat sfârşit;

Oare-au murit speranţele,
Oare fericirile promise
Au rămas doar scrise
Pe un caiet, uitat într-un sertar?

Dac-ai veni iar,
Totul ar fi la fel ca înainte,
Nu ne-am mai pierde
Printre reproșuri sau triste cuvinte,
Nu mi-aș mai aduce-aminte
Că m-ai trădat cândva;

Ce bine-ar fi dac-ai putea
Să-mi dai înapoi dragostea,
Ce minunat ar fi
Dacă fluturele iubirii n-ar fugi
În sufletul altcuiva!
Ce bine-ar fi ca-n inima ta
Să nu existe altcineva,
Decât eu și dragostea!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii