Doar o iluzie

Trec nopți mistuite de dor,
Trec luni și ani în zbor,
Câte un nor rătacitor
Apare din senin
Și-alungă al iubirii fior;

Trec zilele pe lângă noi,
Cu soare cald, furtuni sau ploi,
Amândoi suntem cam goi
În sufletele moi, 

Ce nu mai au putere
Să creadă sau să spere
La un viitor mai frumos;

Prezentul nostru-i ca un măr găunos,
Mii de lacrimi ne-au căzut pe jos,
Asfaltul s-a topit, paşii ne-au călăuzit
Pe drumul trist către asfinţit;

Trec ore nesfârşite,
Sentimentele ni-s adormite,
Călcâiele bătătorite,
Din cauza potecilor abrupte
Pe unde am trecut,
Tu, un necunoscut,
Eu, o necunoscută,
Dintr-o lume neştiută...

Trece timpul în zadar,
Am rămas pe vechiul trotuar
Care ne va duce spre finalul vieţii,
Au trecut anii tinereţii,
Chinuiţi ni-s anii bătrâneţii;

Am ajuns la capătul puterilor,
Ne-am trezit în Marea suspinelor;
Regretăm sau nu?
Eu da, tu... ? Cine ştie?
Să fi fost povestea
Iubirii noastre, doar o iluzie?

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii