Nopţi şi dimineţi

Noaptea s-a lăsat
Peste oraşul nostru

De diamant,
Neliniştea s-a instalat
În sufletul meu tulburat;

Vocea ta se-aude
Ca un ecou îndepărtat,
Zboară spre tine
Dorul meu nemângâiat;

Trec nopţi şi dimineţi
Cu zăpezi şi tristeţi,
Trec zile posomorâte
Şi clipe din ce în ce mai urâte;

Peste zările care erau
Cândva senine,

Au apărut dâre fine de ceaţă,
Tăcerea ta s-a prefăcut
Într-un munte de gheaţă;

Lacrimile mele de argint
Au nevoie de alint,
Simt din când în când
Un fior de iubire crunt
Care mă-nfioară...

Frigul de afară
Mi se strecoară-n sufletul
Care începe să mă doară,
Singurătatea-i o povară
Ce-mi stă pe inimă
Ca o piatră de moară;

Aştept să apară soarele,
Să treacă iarna
Care ne-a furat visele,
Aștept să te întorci, iubitule!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Nights and mornings

The night came
over our city of diamond,
The unrest is installed
In my troubled soul.

Your voice can be heard
Like a distant echo,
My disconsolate longing
wants to fly up to you.

Too many nights and mornings
With snow and sorrow,
Too many gloomy days
and moments increasingly more ugly.

On the blue sky
that once was serene,
appeared fine streaks of fog,
Your silence was turned
In a mountain of ice.

My tears of silver
need endearment,
From time to time,
I feel a shudder of love
Passing through my body.

The coldness from outside
It's sneaks into my soul
and starts to hurt me,
The loneliness is like a burden
In my heart covered by a millstone.

I wait for the sun to appear,
To pass the winter
that stole our dreams,
I'm waiting for you,
Come back, my love!
 

© Crisastemis
From The Volume - Illusions and disillusions