Martie însorit

Pe-o ramură-nflorită
Din parcul plin de tei
Se-aşează timid un piţigoi,
Eu număr din doi în doi,
Plimbându-mă pe vechile alei;

Printre crengile stufoase
Văd doi porumbei,
Care se iau la-ntrecere
Cu-n cintezoi,
Începe imnul dragostei;

O salcie pletoasă
Este invidioasă
Pe o narcisă care-a răsărit
Din pământul blagoslovit;

Soarele iar ne-a zâmbit,
Razele lui calde ne-au ferit
De ploaie și furtună;
Acum, e vremea bună de iubit,
Martie a revenit,
Cu Mărțișorul mult dorit.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii