Cum trec păsările călătoare
Şi gândul meu a început să zboare,
Aş vrea să strig în gura mare:
Iubitul meu din depărtare,
Vino, treci peste ale mele hotare!
Îndurare, atât îţi cer,
Nu vreau o viaţă plină de mister,
Nu vreau un fior de iubire efemer!
Iubitul meu cu chip blajin,
Vino la mine, nu fii hain,
Sufletul mi-e bolnav de-atâta chin,
Dă-mi doar un sărut,
Să simt că e divin,
Iubirea să renască în noi
Când vom fi spălaţi
De ale toamnei ploi.
Vino, raza mea de speranţă,
Nu fii ca un sloi de gheaţă,
Lasă-mă să-ţi încălzesc inima
Cu flacăra focului din dragostea mea!
© Crisastemis
Din Volumul - Contraste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu