Floarea mea

Prin grădinile cu flori,
Mă plimbam adeseori
Căutându-te pe tine...
Iubire, tu erai floarea minune,
Ce-mi aducea clipe senine
Şi speranţa de mai bine.

Unde să te găsesc?
Tristeţea vreau s-o ocolesc,
Dar prin rele gânduri,
Ca prin ape tulburi mă rătăcesc.
Cât de mult te doresc!

Erai floarea mea frumoasă,
Vroiam să te iau acasă,
Să te pun în buchetul de mireasă,
Să fii a florilor Crăiasă.

Am să te caut
Până la capătul pământului,
Căci mă-nţeapă săgeata dorului,
Din creştet, până-n călcâi.

Nu pot să plâng pe umărul nimănui,
Trebuie să-mi pun suferinţa în cui
Până te vei întoarce...
Acum stau ca pe ace,
Inima mea, de boală grea zace.

Te voi căuta prin codrii,
Prin munţi şi pe câmpii
Printre mărăcini sau păpădii,
Prin grădinile pline de trandafiri.

Iubire, frumoasă floare,
Îţi simt pafumul din depărtare,
Lipsa ta mă doare tare,
Revino pe-a inimii mele cărare!


© Crisastemis
Din Volumul - Contraste