Focuri aprinse

Focul iubirii
S-a aprins iar
Pe câmpia fericirii,
Flăcările din mine
Pornesc spre tine,
Valurile uriaşe ale mării
Sunt răscolite
De furtunile plăcerii...

Iubite, cu tine plutesc
Pe aripi de fluturi,
Mici rebuturi
Îmi par acum
Trădarile, durerile,
Mă bucur de clipele
Frumoase, 
De mângâierile-ți 
Duioase...

Din cer se-aud voci de îngeri,
Câţiva luceferi se aprind
Când în braţe te cuprind;
Ard, dorind să fiu a ta
În noaptea asta
Şi-n ziua care va urma;

Ne plimbăm
Prin alte galaxii,
Îmi săruţi ochii
Care zi de zi au plâns
Până să simt că mă iubeşti
Îndeajuns...

Acum suntem împreună,
Ne ţinem de mână,
Ajungem de pe
Pământ pe Lună,
Ne rătăcim prin Univers,
Timpul s-a oprit din mers...

Iubite, tu dai sens vieţii mele,
Cu tine-mi trăiesc clipele
Ca şi când nu s-ar mai termina,
Iubirea ta, mă umple de fericire...

Ochii tăi plini de strălucire
Îmi încălzesc sufletul
Dintr-o singură privire,
Tu nu eşti doar o nălucire
Sau o fantasmă care vrea
Să-mi tubure liniştea...

Eşti cât se poate de adevărat,
Eşti cel pe care l-am aşteptat
Din trecutul îndepărtat,
Chiar am visat o dat'
Că m-ai sărutat...

Iubite,
Tu mi-ai despovărat inima
De îndoiala care se cuibărise-n ea,
Căci nu credeam
Că mai pot iubi pe cineva!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii