Fântâna fericirii

Mâna mea caldă
Pe obrazul tău de catifea,
Gura ta fierbinte, sărutând gura mea,
Inima-mi flamândă care vrea
Să se hrănească din iubirea ta;

Ochii-ţi pătrunzători
Care mă ridică până la nori,
Fiorii care ne dau târcoale,
Picioarele noastre goale
Pe nisipul fierbinte,
Drumul spre Marea iubirii
Care ne duce tot înainte...

Iubite, îmi cam ies din minte
Când eşti lângă mine,
Prăpăd aş face pentru tine,
Căci iubirea ta, mă ridică din ruine!

Prin venele mele fine
Curge de ani de zile
Iubire, în loc de sânge,
Nimeni nu mă poate-nfrânge
Căci de te am în inima mea
Viaţa nu-mi va înceta;

De nu te-aş avea, te-aş căuta
Din poartă-n poartă
Și tot te-aş găsi,
Tu ești oceanul meu 
Plin de bucurii,
Ești Muntele de aur, 
Pe care urc zi de zi,
Ești apa vie 
Din Fântâna fericirii,
Ești busola ce-mi arată
Calea dreaptă a nemuririi.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii