Contopire

Într-o noapte plină de culoare,
În plăcuta-mi visare,
Privind pe cer cum răsare
Luna de argint,
M-am îmbrăcat în razele
Care coborau pe pământ;
Cu tine-n gând am străbătut
Un drum necunoscut
Dar mi-a plăcut atât de mult!
Erai prinţul din povestea mea,
Erai ca o pasăre care m-a luat
Pe-o aripă de-a sa
Şi am plutit departe, 
Spre Miazănoapte;

Ne-am iubit 
Prin Universul nemărginit,
Ne-am contopit 
Cu Infinitul nedefinit,
Stelele au răsărit 
Când mi-ai zâmbit,

Apoi, mi-ai spus: Noapte bună!
Mi-ai promis că n-ai să laşi 
Nicio furtună să intervină între noi;
Sute de porumbei albi au zburat
Din sufletu-mi imaculat 
Când m-ai sărutat,
Iar când m-ai îmbrăţişat, 
Pământul s-a cutremurat.
A fost ceva de neuitat, 
Un vis frumos, nevinovat;
Mi-ar fi plăcut să fie totul adevărat!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii