Nouă şi zece

O iubire nouă
Împărţită-n două
Jumătăţi,
Zece săgeţi
Din arcul lui Cupidon,
Al inimilor noastre
Amfitrion;

Nouă cântece de dor,
Un soare strălucitor,
Un pas alergător
Spre cel mai frumos decor;

Nouă flori parfumate
Narcise albe, imaculate,
Zece şoapte minunate
În fiecare zi şi noapte;

Nouă lacăte fără chei
Cu care ne-am
Ferecat inimile
Pe care le vom ține
În colivia dragostei;

Nouă Ceruri
Şi un Univers,
O singură
Bandă de mers,
Un singur drum
Spre Infinit;

Nouă vieţi
Şi una-n plus,
Zece pași spre răsărit,
Nu spre apus!


© Crisastemis
Din Volumul – Iluzii și deziluzii