Iubire, frumoasă stea

Din pricina dorului,
Uneori m-am rătăcit
Prin mijlocul deşertului,
Dar tu erai deasupra mea,
Iubire, frumoasă stea;

M-ai dus spre oaza ta
Din care am băut însetat,
Iar când am fost îmfometat
Pe suflet m-ai sărutat,
Dar nici acum
De tine nu m-am săturat;

Cu tine m-ai luat
Într-o lume fără de păcat,
Sufletul mi-ai vindecat
Cu bunătatea-ţi de neegalat;

Mi-ai bandajat rănile
Lăsate de trădările
Oamenilor răi;
Mi-ai dat doi porumbei
Să mă-nsoțească
Pe drumul unde tristețea
Voia să mă-ntâlnească;

Pe aripile iubirii am zburat
De la un capăt al lumii
La celălalt,
Iubire, tu mi-ai luminat
Calea spre fericire,
Mi-ai dăruit împlinire;

De-acum suntem doi,
Nu voi mai face un pas înapoi,
Voi trece de furtuni, de ploi,
Chiar şi de război,
Căci tu faci din oameni simpli, eroi.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii