Ura şi Invidia

Invidia este ca râia
Care se răspândeşte
În inimile unde bunătatea
Demult nu mai trăieşte.

Acolo unde Floarea
Iubirii nu încolţeşte,
Sufletul este sterp,
Cu multă ură el răneşte
Sufletele altora...

Ura şi Invidia
Sunt cele
Mai bune surori,
Pe unde trec ele,
Crează furori...

Invidioșii
Sunt alergători
Într-o cursă fără final,
Orice vor să facă,
Ei fac într-un mod neloial.

Oamenii răi
Au mâinile pătate,
Sunt plini de parșivitate,
Cu gândurile lor necurate
Vor să distrugă
Inimile nevinovate.

Dar peste iubire
Și libertate
Nu vor reuşi să treacă,
În propriul ocean de laşitate
Îi vom vedea cum se îneacă.

Cine sapă altora gropi,
O să verse lacrimi
Mii de stropi,
Cine are inima curată
Se va bucura
De o frumoasă soartă!

 

 

 

 © Crisastemis

Din Volumul – Iubire fără sfârșit