Mă ninge

Mă ninge-n suflet,

În pridvor,
Unde-i ascuns
Un tainic dor,
Iubirea pentru tine
Nu pot să o măsor
Nici să o-nșir
Pe-un alb mosor...

Un veşnic
Călător am fost,
Am plâns ani buni
Fără de rost,
Te-am căutat oriunde,
Dar nu ai fost niciunde...

Te-am iubit
Ca şi cum ai fi fost
Ceva fără de cost,
Dar m-au costat prea mult
Lacrimile uscate de vânt...

Mă ninge iar
Pe sentimente, pe emoţii,
Mă ninge cu săgeţile tristeţii,
Ninge peste pereţii de beton
Ai unei inimi făcute acordeon.

Mă ninge peste tâmple
Cu fire albe multe,
Cu griji și cu nevoi
Din ce în ce mai multe...

Dar orice-o să
Mi se întâmple,
De-or fi lucruri simple
Sau complicate,
Nu vor fi catalogate,
Nici măcar înregistrate...

Poate vor fi trecute
În vreun dosar cu șină,
Dar știi că eu
N-am nicio vină...

Eu doar te-am iubit,
În timp ce tu,
Nici măcar nu te-ai obosit
Să spui că-ți pare rău
Că ai rănit sufletul meu.

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit