Ultimul soldat

S-a stins iubirea
Care era un foc,
A fost atinsă
De lacrimile
Care au curs
Din loc în loc...
S-a stins şi-o parte
Din noroc,
Când noi am pariat
Şi am pierdut pe loc...

Credeam
Că pentru noi
Nu poate exista
Neşansă... nenoroc,
Credeam că răutatea
Nu poate acoperi
Cu voalul ei negru
Visele noastre argintii.

Dar depărtarea
Şi-a pus din nou amprenta
Peste povestea mea şi-a ta...
Iubirea noastră, ne cam amăgea,
O parte din ea şchiopăta
Şi nu vedea din când în când...

S-a stins de curând
Şi o rază fină
Din palida lumină,
Iar plopii tremurând
Plâng în surdină.

Inima mi-e
Ca o mandolină
Cu corzile rupte,
Sufletul meu
Nu are de unde
Să împrumute
Câteva clipe
De iubire scurte...

S-a stins
Iubirea minunată,
Uşa nu mai e descuiată
Spre lumea fermecată...

S-a stins soldatul
Cu inima frântă
Apărând ultima redută,
S-a stins o parte
Din iubirea absolută.


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit