Timpul

Timpul trece uneori
Cu viteza luminii,
Minutele zboară
Ca fluturii,
Secundele
Ne duc pe cărări pustii,
Ne pierdem adeseori
Printre nostalgii.

Timpul, ne-ajută
Să cunoaştem Infinitul,
Ne face să uităm durerea,
Ne-aduce în dar plăcerea.

În nopţile pline de dor
Focul mistuitor
Se aprinde iar în noi,
Uităm de nesfârşitele ploi
Ce cad adesea,
Lăsând dâre de noroi.

Timpul prezent
Ne face să ne contopim
Cu trecutul şi cu viitorul,
Căci e prea puternic fiorul
Ce ni-l dă iubirea.

Timpul,
Ne fură uneori din vise,
Rămân în urma noastră
Multe poveşti nescrise.


© Crisastemis
Din Volumul – Ecouri de suflet