Iubire şi patimă

Sărută-mă iubite pe grumaz,
Şterge-mi lacrimile de topaz,
Du-mă pe un talaz de mare,
Du-mă în depărtare!

Aruncă-te cu mine în ocean,
Să ni se spele din alean,
Iubirea noastră-i un vulcan
Care erupe an de an.

Aşază-te în poala mea,
Să-mi fii mereu alăturea,
Pune-ţi fruntea
Lângă tâmpla mea,
Să alungăm clipa cea grea...

Nu mai aştepta
Ziua de mâine,
Mănâncă-mă
Ca pe miezul de pâine,
Iubeşte-mă ca pe un câine
Credincios...

Dă-mi să mănânc un os
De peşte,
Să mor din iubirea
Care mă năuceşte...

Dă-mi sărutul
Care mă izbăveşte
De patima
Care mă răscoleşte...

Iubeşte-mă 
Soarele meu,
Eu îţi sunt Lună 
Și curcubeu...

Tu eşti pură
Splendoare,
Eu sunt
Plină de candoare,
Tu-mi eşti iubirea
Cea mare!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit