Tăceri

Tăceri albe
În nopţile negre,
Tăceri ca dungile
De zebre
Peste care
Trebuie să treci
În clipele serbede.

Tăceri de aur
Purtând pe cap
Cununi de laur,
Tăceri ca nişte
Coarne de taur
Care se luptă
Cu un balaur
Nevăzut.

Tăceri rozalii
La răsărit,
Tăceri albastre
La malul mării
Când soarele
A asfinţit.

Tăceri apăsătoare
Care te aduc
La disperare,
Tăceri usturătoare
Când nu-ţi mai trebuie
Nici mâncare...

Tăceri amare
Sau pline de sare,
Exasperare,
Multe semne
De întrebare.

Tăceri dorite uneori
Când eşti bombardat
De zgomote şi neplăceri,
Tăceri reci,
Care îţi dau fiori...

Tăceri absurde adeseori,
Când iubitul
Nu-i mai aduce iubitei flori,
Tăceri ca nişte nori
Care te acoperă în zori...

Tăceri care produc durere
Într-o inimă
Care cere mângâiere,
Tăceri pline de mistere,
Sfere... emisfere.

Tăceri pe care ţi le doreşti,
Tăceri în care te regăseşti,
Când nici pe tine
Însu(ă)ţi nu te mai iubeşti
Şi vrei să te pedepseşti...

Tăceri pe care
Nu poţi să le goneşti,
Tăceri rotunde
Ca merele creţeşti,
Care te fac să te înăspreşti
În loc să te îndulceşti.

Tăceri ca nişte umbre
Care te adăpostesc
Când valurile vieţii
Te lovesc.

Tăceri rămase
În sălile de aşteptare
Din gările părăsite,
Tăceri înăbuşite
De lacrimile nesfârşite.

Tăceri preferate
În loc de pretexte,
Când nu ai nevoie
De unii oameni,
Nici de anumite texte.

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit