Speranţe cenuşii

Rotocoale de fum,
Timpul, care trece
Ca un nebun
Și nu ne bagă
În seamă...

O melodramă,
O mamă fără copii,
Zeci de datorii,
Speranţe cenuşii...

O ţigară aprinsă,
Încă o dorinţă stinsă,
O zare necuprinsă,
O tâmplă ninsă...

Multă sare pe o rană
Nevindecată,
O lume ciudată,
O inimă trădată.

O roată a vieţii
Care nu se mai  învârteşte,
Fericirea, care uneori

Ne ocoleşte.

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit