Răni și cicatrici

Iubirea mea,
Fără tine
Mă simt
Atât de mică,
Sunt ca o furnică,
Mă pierd într-o lume
Fantastică...

Plutesc deasupra
Globului pământesc
Rotund ca o minge,
Iubirea, ca un foc mă frige,
Din ochii mei
Curg lacrimi de sânge...

Iubirea ta îmi strânge
Inima într-un clește,
Durerea,
Ca un trăsnet
Mă lovește...

Ghețarii de la Polul Nord
S-au mutat în sufletul meu
De când ai plecat
Departe, pe drumul tău...

Dar voi lăsa
Ușa deschisă,
Îți voi păstra un loc
În inima mea
Ca să te-adăpostești
Pe vreme rea...

Iubirea ta
Există încă,
Mereu va exista
În sufletu-mi
Ce-a fost rănit cândva.

Pustii îmi sunt zilele,
Iar nopțile, atât de grele!
Cerul meu e fără stele,
Rănile și cicatricile
Au rămas încă aici,
Chiar şi pe trupul meu,
Dar... încă te iubesc
Ca pe un zeu.

Pentru mine
Erai ca o carte,
Doar eu
Îţi citeam fiecare filă
În parte...
Acum, distanţa
Dintre noi
A creat o punte
Care ne desparte,
Între noi
Sunt multe
Ape tulburate...

Poate
Dacă voi ajunge
Pe planeta Marte
O să găsesc
O mică parte
Din liniștea mea,
Poate furtunile
Dintre noi
Vor înceta...

Dragostea
Mea și a ta,
Capodopera
De artă
Acum e spartă
În bucăți
Ca vechea glastră,
Plină de trandafiri uscaţi.

Visele mele
S-au spulberat,
Au zburat departe,
La fel ca dorul meu
Nemângâiat...

Speranțele mele
Sunt acoperite
De nori,
Dar te voi aștepta
Și mâine în zori...

Poate te vei întoarce
Cu un buchet de flori
Și mă vei săruta pe ploape
Cum făceai adeseori...

Poate că tristele ninsori
Ne vor elibera din strânsori,
Poate că Universul nostru
Va fi iar plin de culori!

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit