Păstorul meu

În inima mea
Este Dumnezeu
Şi-n sufletul meu
Este prezent mereu,
El plânge alături de mine
Când nu îmi merge bine,
Iar când sunt fericită,
E fericit şi El...

Eu am aripi de oţel
Pe care tot El mi le-a dat,
Pot să zbor pe cerul lat
De la un capăt al lumii,
Până la celălalt.

Nimic nu mă poate doborî,
Căci Dumnezeu va coborî
Din a Lui Cetate
Că să mă apere de orice răutate.

Dumnezeu este Dreptate,
Este Cărare de Aur spre Libertate,
Dumnezeu, cu mâinile Lui curate,
Mă spală mereu de păcate.

Doar pentru El
Voi sta-n genunchi,
Căci al meu trunchi
Nu se va apleca
În faţa nimănui,
Ci doar în faţa Lui.

Doar El şi numai El
Are în mâna dreaptă un clopoţel,
Când mişcă uşor din el
Eu îi cad îndată la picioare,
Cu Lumina Lui strălucitoare
Îmi şterge lacrimile amare
Şi-mi dă un sărut pe sufletul rupt.

Cu mine este Dumnezeu
Şi nimeni nu îmi poate face rău,
El mi-a dat în dar un brâu
Care se transformă într-un pârâu
Ce udă boabele de grâu
Din care mă hrănesc...

În braţele Lui Dumnezeu
Mereu m-adăpostesc,
Cu fericirea ce mi-o dă
Eu zi de zi mă îmbogăţesc.

Cu Iubirea Lui Divină cresc
Ca o floare între flori,
El îmi schimbă-n sărbători
Zilele pline de nori.

Eu am tot ce vreau,
Lângă Dumnezeu am să stau
Cât voi trăi pe-această lume...
Dacă vreodată îl voi supăra,
Greșeala, El mi-o va ierta,
Pe Poarta Raiului când voi intra
Voi fi oaia, pe care Păstorul o va lua,
Să stea la Dreapta Sa.

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit