Grădinarul

Sunt grădinarul
Cel vestit,
Peste tot
Eu am călătorit,
Cu fericirea
M-am împrietenit
Şi cu iubirea
M-am iubit.

Sun grădinarul de servici,
Mereu mă vei găsi aici,
Chiar şi-n toamnele târzii
Sau în iernile timpurii.

Mă bucur ca un copil
De jucării,
Când copacii mei
Înfloresc zi de zi,
Când fluturii mei zboară,
Peste munţi, peste câmpii.

Sunt grădinarul
Care scrie poezii,
În suflete sădesc iluzii
Ce uneori produc confuzii.

În inimi sădesc plopi
Și astup din gropi,
Ud florile
Cu  stropi de rouă
Şi fac dintr-o speranţă
Două...

Dintr-o frunză verde
Pot să fac un rău limpede,
Din trei petale presate,
Pot să readuc la viaţă
Speranţele abandonate.

Din poveştile uitate
Pot să fac o carte
Sau mai multe,
Din poveştile urâte
Fac drumuri scurte
Către nicăieri...

Din ziua tristă de ieri
Pot face fericită
Ziua de mâine,
Bucata mea de pâine
O dau câinelui meu
Credincios...

Din visul meu frumos
Po face un cântec duios,
Dintr-un iepure fricos
Pot face un mascul inimos...

Din pietre seci
Pot scoate lacrimi zeci,
Prefac în diamante
Nisipurile
Din carierele dezafectate...

Din crengile uscate
Pot face tablouri minunate,
Din pădurile care au fost furate
Pot face grădini suspendate,
Că doar eu sunt bun la toate!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit