Eu pot...

Din lacrimile
Sufletului meu
Eu pot să fac un râu
Şi-o mare înspumată,
Pot să deschid o poartă
Spre Infinit...

Eu pot să bifez pe hartă
Locurile unde am căutat
Un suflet imaculat...
Nici acum nu am uitat
Când te-am întâlnit pe tine,
Prinţul meu fermecat...

Eu pot să merg pe aleile
Pe unde ne-am plimbat,
Pot să găsesc copacul
Sub care ne-am sărutat
Prima dat'...

Pot să găsesc primăvara,
Anotimpul fermecat
Care ne-a împrospătat
Plămânii
Cu aerul ei curat...

Pot să găsesc oricând
În Universul minunat
Dorul meu neastâmpărat
Care nu s-a speriat
De trecerea timpurilor,
Nici de răceala ninsorilor...

Pot să găsesc lacrimile norilor
Care m-au plouat de-atâtea ori
Când eram singură în zori
Şi te căutam printre comori...

Pot să pictez în culori
Un cer fără nori,
Pot să ud mii de flori
Cu lacrimile date de fiori...

Iubitul meu,
Eu pot să te păstrez
Ca pe un trofeu
Sau ca pe un tablou
Din care îmi zâmbeşte
Chipul tău...

Eşti giuvaerul
Pe care-l sărut mereu
Cu sufletul şi mintea mea,
Eşti o adiere blândă
Care-mi mângâie inima...

La fel vei fi întotdeauna,
Soarele şi Luna
De pe cerul meu senin,
Vei fi paharul plin
De iubire....

Vei fi oceanul meu de fericire
În clipele de dezamăgire,
Vei fi regăsire
În clipele mele de rătăcire...

Vei fi împlinire
Şi o mare de iubire
Plină de roşii safire,
Îmi vei fi plutire
În drumul spre nemurire!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit