La început...

La început, a fost cuvântul tău
Dulce alinare pentru sufletul meu,
Apoi a fost mângâierea ta
Peste inima rănită a mea...

Mai târziu, surâsul tău
M-a făcut să uit
De tot ce-a fost rău,
Blândeţea sufletului tău,
M-a trecut de pragul greu...

După un timp,
Ne-am rătăcit prin Olimp
În legendele cu zei,
Apoi te-ai prefacut
În floare de tei,
Mă îmbătai
De fiecare dată
Cu aroma-ți fermecată...

Astăzi, mă simt legată
De iubirea-ţi minunată,
La care nu voi renunţa
Vreodată...

Tu îmi eşti poartă
Spre cer,
Eşti un corăbier
Pe marea iubirii mele,
Eşti strălucire de stele...

Tu-mi înseninezi zilele,
Iar nopţile,
Mi le faci divine...
Alături de tine
Vreau să trăiesc
Azi, mâine, poimâine,
Toată viaţa mea...

Iubitule,
La început,
A fost iubirea ta,
Acum, e fericirea mea!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit